Muzica suprimata

Pentru a doua oară are loc în Transilvania un turneu dedicat exclusiv Muzicii suprimate. Conţinutul tematic este şi de această dată concentrat în jurul muzicii aşa-zis suprimată, persecutată, eliminată din circuitul artistic. Presa de specialitate şi de limbă germană din România au urmărit din aproape turneul din 2011, scriind despre el în articole de multe coloane. Radio România Muzical şi Radio România Cultural s-au interesat şi ei în de-aproape de concertele anului trecut. Un film documentar pe această temă a fost transmis de 19 posturi europene. Iar din Germania voiajul artistic a fost acompaniat de un jurnalist al DeutschlandRadio Kultur care a descris concertele amănunţit în mai multe emisiuni transmise de multe ori.

În 2012 are loc o nouă serie de concerte cu următoarele programe:
 

Recital de pian

Cei doi elevi a lui Schönberg, Norbert von Hannenheim şi Viktor Ullmann, sunt încadraţi de Arta fugii. Cum s-a dezvoltat Înnalta artă a compoziţiei fugale pe parcursul istoriei muzicii este o întrebare palpitantă, la care Moritz Ernst răspunde virtuoz şi excitant. Arcul în timp pe care îl întinde porneşte în baroc de la Samuel Scheidt şi Johann Sebastian Bach, trece de prima fază al modernei – în care Busoni încă se mai reorienta înapoi spre Bach – şi se opreşte la a doua Şcoală vieneză cu „drumurile“ lui Schönberg „spre muzica nouă“.

Moritz Ernst înregistrează din iarna anului 2011/12 operele complete pentru pian de Hannenheim şi Ullmann la Deutschlandradio; casa de discuri EDA va publica aceste imprimări.

Marţi, 11 Septembrie, Sibiu
Sâmbătă, 15 septembrie, Braşov


 

Literatură şi muzică: “Nu vom mai fi nicicând acasă – Versuri majore şi minore despre excludere, exil şi dor de casă”

„Versuri în major şi în minor“ face referinţă la titlul unuia dintre volumele de poezii ale Maschei Kaléko. Mulţi autori s-au văzut siliţi ca ea să-şi părăsească patria, când călăii în uniforme cafenii a lui Hitler i-au exclus din vieţile lor de familie şi profesionale şi i-au rupt de limba maternă – printre aceştia Else Lasker-Schüler spre exemplu, sau Franz Werfel. Şi încă soarta acestora avea să fie blândă, comparată cu cea a unui Erich Mühsam sau Viktor Ullmann, pe care îi asţepta moartea în lagărele de concentrare.

Persecuţiile naziste nu au fost însă, din păcate, singurele exemple de barbarie ale secolului 20. Şi România socialistă avea să dovedească că a învăţat bine cum să chinuieşti oameni sub pretextul unei ideologii. Scriitori ardeleni ca Wolf von Aichelburg sau Frieder Schuller au putut fi răscumpăraţi şi puşi la adăpost de discriminarea şi teroarea la care îi supusese ţa în care familiile lor fuseseră acasă pentru mai bine 850 de ani.

Acest colaj literar-muzical îşi propune să reamintească de biografiile, operele şi timpurile care încetul cu încetul încep să aparţină irevocabil trecutului. Nu numai tânăra generaţie le cunoaşte tot mai puţin, chiar şi contemporanilor nu le-au fost foarte apropiate – având în vedere că libertatea de a se exprima, de a se manifesta le-a fost atât de mult îngrădită. Readucând aceste pagini lirice în prezent, le ajutăm să-şi găsească locul cuvenit în tradiţie.

Oskar Ansull recită, părând a inventa poeziile pe care le citeşte aidoma pe parcurs. Între sau poate chiar împotriva lor se luptă valsuri cântate de Moritz Ernst cu patosul care altfel riscă să se nască.

Miercuri, 12 Septembrie, Sighişoara
Joi, 13 Septembrie, Sibiu
Vineri, 14 septembrie Mediaş
Duminecă, 16 septembrie, Braşov


 

Lieduri şi piese de Hannenheim, Ullmann, Haas şi Herschkowitz

Iată o nouă faţetă în creaţia lui Norbert von Hannenheim şi Viktor Ullmann. Cu Philip Herschkowitz se prezintă un nou compozitor. Cei trei sunt legaţi prin faptul că folosesc un limbaj muzical derivat din tehnica dodecafonică a lui Schönberg. Această metodă atonală îşi are, ca şi cea tonală, regulile ei riguroase, eliberând însă disonanţele. Astfel reuşeşte să schiţeze stări sufleteşti extreme nu numai prin nuanţe sau tempi ci şi prin intervale extreme.

Seara aparţine sopranei pragheze Irena Troupová şi vocii ei care poate să atingă stelele cu aceeaşi uşurinţă cu care ştie să exploreze profunzimi. Preocuparea îndelungată cu muzica barocului a înzestrat-o cu o impresionantă paletă de culori de care profită şi muzica contemporană. Este acompaniată de pianistul şi compozitorul consacrat Ján Dušek, un sensibil partener de duo care caută să elucideze orice structură până la ultima nuanţă.

Marţi, 18 septembrie, Sighişoara
Miercuri, 19 septembrie, Mediaş
Joi, 20 septembrie, Braşov
Vineri, 21 septembrie, Sibiu


 

“O adiere de jazz” -
Piese de Erwin Schulhoff şi Bernhard Sekles

Amândoi compozitorii deţin aceea “ironie jucăuşă, în spatele căreia se ascunde o interiorizare timidă, plină de pudoare şi de dor de casă“.

Când se foloseau de tehnici de compoziţie aparţinând jazz-ului, alăturându-se în acest fel avangardei acelui început al anilor ´20 al secolului trecut, nu o făceau lăsând „grotescul să apară numai ca să fie, ci numai ca o punte de legătură peste abisul dintre lirismul interiorizat al sufletului către lumea din afară.“

Pianista Monica Gutman şi violonistul Marat Dickermann sunt de 21 de ani parteneri de duo şi vârfuri de suliţă în lupta pentru muzica suprimată. Pe Schulhoff l-au descoperit cu mult înainte de a redeveni popular cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naşterea compozitorului în 1994. Sekles este ultima lor trouvaille – o descoperire norocoasă, nu numai în sensul unei întâmplări fericite, ci mai degrabă în sensul unei vagi păreri în sfărşit confirmate. Compozitorul, care a fost timp de 37 de ani mai întâi profesor şi mai apoi directorul Conservatorului Hoch din Frankfurt am Main, este astăzi şi în German cvazi necunoscut – muzica lui în umbră. Odinioară însă a fost îndrumătorul şi prietenul întregii generaţii tinere din Frankfurt, care îl preţuia mai ales pentru metodica inteligentă şi severitatea obiectivă cu care trata tot ce i se părea pompos, inorganic şi artificial.

Joi, 27 septembrie, Braşov
Vineri, 28 septembrie, Sighişoara
Sâmbătă, 29 septembrie, Mediaş
Duminecă, 30 septembrie, Sibiu